Imbratisare in amurg de Sandra Brown

Titlu oficial: Sunset Embrace(1990)

Gen:  Western romance

Aparitie: 1993

Pagini: 511

Editura: Miron

Traducere: Al. Dima 

Seria: Coleman Family – Sunset Embrace ( Imbratisare in amurg ), Another Dawn ( Chiar si ingerii cad )

Lydia Bryant zacea pe jos in padurea pustie dorindu-si sa moara inaintea fiintei care se straduia sa iasa din corpul ei. Copilul fusese conceput in rusine si umilinta, era rezultatul anilor de viol indurati si nu merita conditii mai bune de nastere. De fapt nu merita sa traiasca. De parca ar fi stiut, pruncul se naste  mort, cu cordonul infasurat in jurul gatului. Acum Lydia putea sa moara linistita, doar ca nu se intampla dupa dorinta ei. 

Este gasita inconstienta de doi baieti, Bubba si Luke Langston.  Ajunge astfel sa fie ingrijita de Ma Langston, mama celor doi. Se afla acum intr-un convoi de chervane ce se indrepta spre Texas, iar familia Langston o trata ca pe o femeie respectabila in ciuda felului cum o gasisera.

Vise brutale despre trecut o speriau in momentele de delir. Se imbarbata stiind ca Clancey era mort si nu o mai putea atinge, ca doar ea l-a omorat.

Atunci cand Victoria Coleman moare la nastere, Ma are ideea ca Lydia sa alapteze copilul care altfel nu prea avea sanse de viata. Este umilita de Leona Watkins, o batrana rautacioasa, dar si de Ross Coleman. Erau dezgustati de ea considerand-o “tarfa”. Ross nu vroia ca o vagaboanda murdara sa ingrijeasca copilul iubitei lui Victoria, dar Ma preia fraiele instaland-o in caruta lui. 
Ross nu vroia sa recunoasca, dar era ceva care il atragea la Lydia, iar asta il facea sa fie furios pe ea, dar si pe el. Cert e ca ii aducea aminte de trecutul lui. Victoria a era o adevarata doamna, pentru el fiind o mare schimbare. Cand a primit terenul din Texas, a vrut sa mearga inainte  si sa ridice o casa, dar Victoria a insistat sa mearga o data cu el tinand secreta plecarea, tatal ei afland tarziu dupa plecarea lor. Iar acum ea era moarta.

Lydia se gandea ca poate Dumnezeu a aranjat lucrurile astfel. Se ingrijea de micul Lee  in timp ce Ross isi arata mereu nemultumirea jignind-o. Oamenii din caravana pareau prietenosi, dar stia ca susoteau despre ea.

Ross dormea de obicei sub caruta, dar intr-o noapte ploia puternica il aduce in interior alaturi de ea. Dimineata, carcotasa Leona Watkins formase deja un comitet care votase ca ei sa paraseasca convoiul fiind acuzati de convietuire impreuna.  

Ma vine cu idea casatoriei  si cu toate ca amandoi se opun ideii, ajung la concluzia ca este cea mai buna varianta. El avea nevoie de cineva care sa aiba in continuare grija de Lee, iar Lydia tinea la copil si oricum nu avea unde altundeva sa mearga. Stia ca barbatii le fac rau femeilor, dar nu avea o astfel de teama fata de Ross si cu putin noroc nu va avea parte de o viata ca a mamei ei.

In acest timp, tatal Victoriei alaturi de un detectiv se aflau in cautarea Victoriei si a lui Ross, al carui trecut il ajunge din urma. Ross era de fapt nimeni altul decat Sony Clark, cel mai cautat bandit. Se credea ca este mort, dar detectivul il recunoaste intr-o fotografie de la nunta. Gasirea Victoriei era acum ceva personal, prinderea renumitului pistolar Sony Clark fiind  ultima lui misiune inainte de pensionare.

In acelasi local isi face aparitia un barbat  urat si imputit, cu scalpul acoperit de cheaguri de sange. Astepta momentul cand o va gasi pe Lydia si se va razbuna. Asa va fi oare?  Va ajunge Lydia din nou pe mana lui? Va fi prins Sony Clark?

Nota personala: Mi-am pus in cap sa recitesc toate cartile Sandrei Brown. Le-am citit cu foarte mult timp in urma cand erau “la moda”. Stiu ca nu este o autoare pe placul multora, dar cartile ei au totusi ceva aparte care mie imi place. Spre exemplu Imbratisare in amurg, dupa mine este una dintre cele mai bune carti ale ei. Actiunea incepe cu suferinta, trecand prin diverse etape ce fac ca finalul sa para indepartat, ca mai apoi, cand se termina sa lase in urma o stare de pierdere. O carte buna tebuie sa faca cititorul sa-i simta lipsa la final.

Nu am pus in descriere o mare parte din actiune, de fapt partea mai interesanta cu momente revelatoare, amenintari, tristete, crime si deznadejde.

Nu este o carte siropoasa, din contra, este antrenanta si mi-a facut sa o recitesc cu alti ochi si alta minte. 

Ross si Sony Clark sunt diferiti si totusi la fel. Sunt cele doua parti ce pot exista intr-un om, iar la un moment dat doar una triumfa, bunatatea sau rautatea. Lydia este naiva in sensul bun, atragatoare fara sa stie si suficient de infipta cat sa-l puna pe Ross la punct. Ma imi este cat se poate de draga, un suflet bland care stie sa obtina ceea ce doreste si nu se da batuta.

De partea cealalta baricadei se afla Leona Watkins care merita doar pumni peste gura. Si deloc departe se afla fiica ei pe care o regasim in urmatorul volum intr-o postura deloc eleganta.   

Nota: 9 / 10