Luminile Sudului de Danielle Steel

Titlu oficial: Southern Lightss (2009)

Gen: Contemporary romance

Aparitie: 2011

Pagini: 310

Editura: Litera

Traducere: Aurelia Ulici

Luke Quentin avea pana acum patru capete de acuzare, viol si crima. Daca presupunerile erau corecte, numarul femeilor ucise era de dousprezece si mai existau sapte ale caror trupuri nu fusesera inca gasite.

Alexa Hamilton era asistenta personala a procurorului general. Luke Quentin reprezenta un caz important, iar treaba ei era sa dovedeasca vinovatia acestuia alaturi de Jack, anchetatorul sef. Dovezile care il legau de victime nu intarzie sa apara, cazul fiind solid.

Se sperie cand fiica ei incepe sa primeasca scrisori de amenintare anonime, banuiala indreptandu-se catre Quentin. A vazut in privirea lui ca era in stare de orice. Astfel, Savannah este trimisa sa locuiasca in Sud cu tatal ei.

Alexa a locuit si ea in Sud alaturi de Tom pana cand acesta a inselat-o si a parasit-o pentru fosta sotie. Inca il mai ura cu toate ca nu s-au mai vazut de zece ani si nu a reusit sa treaca peste dezamagirea cauzata de el. Il dispretuia pentru ca s-a lasat manipulat, pentru cat de slab era.

Cu ocazia asta Savannah avea sa isi cunoasca tatal cu adevarat. Treptat ea se indragosteste de Sud, de oameni si viata de acolo, complet diferita de New York. Aici avea o sora mai mica, Daisy, fiica tatalui ei cu Luisa si cu care se place inca din prima clipa. Fratii vitregi mai mari sunt si ei incantati sa o revada.

Isi cunoaste bunica, care in trecut a fost de partea Luisei fiind direct implicata in despartirea de Alexa. Doar ca acum roata se intoarce cu regrete, Savannah fiind un copil minunt, dispusa sa o iubeasca in ciuda trecutului.

Singurul personaj negativ ramane Luisa care isi prezinta aversiunea pe fata cu crize de nervi si jigniri. Dar in sfarsit, Tom are curajul de a i se opune, pentru prima oara in toti acesti ani. Acum intentiona sa faca tot ce putea pentru Savannah.  Stia ca platea pentru raul facut, viata alaturi de Louisa fiind ceea ce merita. 

In aglomeratul New York, Alexa isi continua cazul, pedeapsa primita de Quentin fiind mai are decat restul vietii lui. Intr-una din vizitele pe care i le face fiicei sale in aceasta perioada, Tom isi impartaseste cu ea regretele, dar si dragostea inca prezenta.  Este un barbat trist, care nu divorta de Louisa pentru simplul motiv ca nu dorea sa mai treaca printr-un divort. Dar ce se va intampla pana la urma nu va spun. 

Nota personala: Luminile Sudului ar fi putut fi mult mai atractiva sub mana unui autor  dispus sa creeze mai multa actiune. Stagneaza prea mult si nu este diversificata din punct de vedere suspans, iar detaliile marunte…  sunt mult prea detaliate. Clar nu recomand aceasta carte cuiva care nu sta bine cu nervii. Numai ca nu ni se povesteste in mod exact ce si cat si cum face fiecare personaj la toaleta. Stiu ca asa scrie Danielle Steel, dar aici parca a exagerat. 
Avand un criminal periculos in scena, nu putea fi dificila inserarea unei complicatii si totusi noi avem parte de ciu-ciu. Ba nu! Avem totusi ceva - replici tampite - in genul "Mi-ai lipsit prea mult, spuse ea....  Esti singurul meu copil." Si daca totusi nu era singurul ei copil, asta insemna ca nu i-ar fi lipsit la fel de mult???

Cand ma gandesc la Alexa ma gandesc la o persoana frustrata la limita.  Prea s-a batut apa in piua cu suferinta ei, isi plange de mila singura, isi amplifica sentimentele de ura... mult prea mult negativism. Ma asteptam sa gasesc un personaj mai calculat, mai sigur pe el, totusi, actiunea se petrece cu 10 ani mai tarziu. Nu spun ca trebuia sa-l ierte si sa-l pupe, ca nu merita, dar ca si cititor trebuia sa simt ca aceea femeie este acum mai cerebrala. Si in nici un caz, ca si mama nu ar trebui sa-i spuna copilului sau, Savannah  in speta, ca tatal ei a primit ce merita. Sau sa-i spuna ca il uraste, ca nu e capabil de nimic si ca ea nu poate sa-si revina. O fi vorba de fictiune, dar pe mine tot m-a enervat.  

Sa mai zic si de Tom? Alt dobitoc care isi plange de mila. Un barbat slab, fara vointa, fara valoare, care chiar isi merita soarta. Dupa mine, singurul personaj intreg la cap este Savannah. 

In concluzie, mi-a placut ideea de baza, pacat ca a fost prost compusa. Sunt carti care ma enerveaza in sens pozitiv, iar altele ca aceasta care ma scot de-a dreptul din pepeni. Nota cred ca este un pic cam mare (i-as fi dat un 4), dar macar m-a bucurat finalul. 

Nota: 5 / 10   

Iar acum va invit sa le faceti o vizita si celorlalte doua fete care astazi au scris fiecare despre cate o carte: Alina si Gabi