Pledoarie pentru oameni

Suntem oameni, fiecare dintre noi este diferit si totusi la fel. Avem gandiri, dorinte, cerinte, pasiuni, toate diferite. Si uneori ele se bat cap in cap. Si asa apare indiferenta, gelozia, rautatea, egoismul si ura. Oare chiar suntem o cauza pierduta?

Ma intristeaza oamenii care nu asculta. Si nu ma refer la un copil care nu isi asculta bunica. Ci la aceia care prin indiferenta sau prin faptul ca se cred cunoscatori, zdrobesc prin cuvinte si fapte orice incercare a celorlalti, diversi cu care se intersecteaza. E usor sa il iei pe NU in brate dupa cum spune si Octav Pancu – Iasi. Si poate la un moment dat, toti suntem pe rand aceea fetita. Conteaza in schimb,  cat de repede il vom scapa pe NU.  

Mai sunt si aceia cu ochelari de cal, nu vad nici in stanga, nici in dreapta. Ei ma intristeaza si mai mult. Pentru ca ei nu realizeaza ca suntem diferiti.  

Mai exista o grupa a celor care renunta usor, care nu lupta pentru ce au sau ce ar putea avea. Cumva, ei si cu NU, sunt tot una. Si e pacat pentru ca sfarsesc in nefericirea creata chiar de ei. La fel si aceia care se complac intr-o situatie total opusa fericirii

Pentru mine, suntem diferiti, dar egali.  Nu am sustinut asta dintotdeauna, dar cineva, o persoana foarte speciala si draga mie, mi-a spus in urma cu ceva ani, cuvinte pe care nu le voi uita niciodata. „Noi suntem vinovati ca cei din Africa mor de foame”.  O perioada nu am inteles, ma gandeam la Africa unde oamenii chiar mor de foame, dar in aceste cuvinte nu se reflecta doar realitatea de acolo. Sunt cuvinte cu o mie de intelesuri sau poate chiar mai multe. Si cand intr-un final mi s-a aprins beculetul, i-am dat dreptate. Voi intelegeti ce se ascunde in spatele lor?

Momentan ma lupt cu morile de vant, dar nu am de gand sa pierd. In mintea mea de om debusolat, am totusi un firicel de incredere ca nu suntem o cauza pierduta. Si am sa raman ferma pe pozitie. Cu aceleasi planuri, ganduri si idei. Nu sunt perfecta si nici nu imi doresc. Si nimeni altcineva nu trebuie sa fie perfect. Dar trebuie sa fim oameni si sa ne intersectam cu ganduri bune. De cele mai multe ori comunicarea este punctul cheie. Asa ca... tot inainte cu tupeu!

Read More

Pledoarie pentru cei ca noi

Dan a avut inca de mic preocupari diferite fata de alti baieti. Prefera compania fetelor si se visa printesa sau sirena. Cand avea ocazia proba toate rochiile mamei si ii parea rau mai apoi ca trebuie sa revina la hainele de baiat.  

Dan, este acum Dana.  Ii place sa aiba unghiile lungi, frumos colorate, ii place sa fie cocheta si are sani. 

Am cunoscut-o intamplator si nu am dat bir cu fugitii cand am aflat cine este. Ba chiar i-am pus cateva intrebari si clar vor mai urma altele. Dana este simpatica, are un par frumos, ii place sa danseze, sa calatoreasca, este un om ca oricare altul, iar in scurt timp va deveni femeie in toata regula, fizic, dar si in acte. 

Dana nu este nici travestit, nu este nici gay, Dana este o femeie de 25 de ani. Termenul ar fi transexuala si apropo, studiile au aratat ca aceasta nu este o boala psihica.

De ce am scris toate astea? Pentru sustinere. Traim intr-o lume cu ochelari de cal, multi dintre noi nu vedem nici in stanga nici in dreapta.

Nu i-a fost usor si dupa cum o spune chiar ea, nu este o campioana a curajului, dar uite ca a facut-o si merita toata sustinerea. Cati dintre noi au curaj sa isi arate adevarata fata, indiferent despre ce fata ar fi vorba? Si cati dintre noi suntem atat de egoisti incat sa nu ne gandim la binele celuilalt? Mie imi este frica sa aflu raspunsul.

Multi s-au nascut barbati si au ajuns mai tarziu sa prezinte moda feminina pe mari podiumuri ale lumii. Si de ce nu ar face-o?

Nu are rost sa aratam cu degetul si sa ii denigram.  Ei sunt oamenii de langa noi, deloc diferiti.

Tu ce ai face daca de exemplu copilul tau ar fi transexual?

PS: In poze este chiar ea. Nu-i asa ca e superba? Daca as fi barbat, m-as indragosti cu siguranta. :) Si pe bune acum, arata mult mai bine decat foarte multe femei nascute femei.:)

Read More

Ce-mi doresc eu mie

Si nu doar mie, ci oricarui alt iubitor si cititor de carti. 

- Coperti atragatoare si care chiar sa aiba legatura cu povestea din interior. De ce sa avem un personaj feminin roscat, iar pe coperta sa apara o tipa bloda? De ce sa avem o poveste a carei actiune se petrece pe la 1800, iar imaginea sa fie una contemporana? 

- Titluri traduse corect si corespunzatoare actiunilor.

- Traduceri corecte, decente, fara pasaje lipsa sau chiar pagini scoase complet.

- Seriile incepute de la primul volum si terminate la ultimul.  Logic, in ordinea aparitiilor.

- Si daca tot sunt serii, ne-ar prinde bine sa si vedem asta pe coperta 

- O poveste = o carte. Ma refer aici la volumele care la noi apar impartite de din doua, iar la mama lor acasa sunt bineinteles editate intr-unul singur. Oare asa trebuie sa fim noi mai cu mot?

- Si cu ocazia punctului de mai sus, am ajuns si la bani. De ce sa platim 20 de lei in loc de 10? Pentru mine nu este mult, dar nici corect. Tot cititori sunt si acele persoane al caror buget este limitat drastic. Pentru multi, 10 lei chiar conteaza. Am vrut ca in semn de protest sa nu mai cumpar cartile care sunt impartite astfel, dar singurul motiv pentru care o fac este tanti de la chioscul de ziare. De cand cumpar de la ea am ajuns sa o cunosc si stiu ca are nevoie de bani.  Nu ma impresioneaza cu nimic ca primesc un fard cheap, nu este o compensare corecta. Daca tot vreti sa faceti cadouri, corect ar fi fost ca macar o data pe an, de 1 Martie eventual, sa primim cadou o carte. 
Da, exista carti mult mai scumpe decat acestea, dar ce vreau eu sa spun e ca daca tot te apuci de o treaba, atunci du-o pana la capat.

Si poate (prin absurd) nu am habar cum e cu costurile de scoatere pe piata a cartilor astora, dar atunci de ce hipermarketurile isi permita sa le vanda la 5 lei?  Si astfel ajungem la urmatorul punct:

- Respect. Deschidere. Ascultati-ne, pentru ca stim ce ne dorim sa citim si nu doar noi avem de castigat.    

De mult timp ma tin sa public aceasta lista si am tot amanat, dar uite ca acum i-am venit de hac, pentru ca mi s-a pus pata.  Un singur punct face referire la o anumita editura, restul sunt generalizate. Nu vreau sa dau nimanui in cap, dar nici nu mai vreau sa tac. 

Inchei cu o multumire care face referire tot la aceeasi editura. Multumim pentru noii autori si tot inainte cu tupeu!  

P.S.  Se va face oare lumina in sat?

Read More

Pledoarie pentru gasirea sufletului

Imi pare rau sa o spun, dar traim intr-o lume guvernata de rautate. E plin internetul de stiri si filmulete cu animale torturate in fel si chip. Am inceput sa le evit pentru ca mi se rupe sufletul,  dar sunt atat de multe incat este inevitabil  sa nu-mi sara in ochi. Acum va intreb eu pe voi, cei care faceti rau, voi puteti sa urmariti acele filmulete? Puteti sa dormiti noaptea, puteti sa inchideti ochii si sa va odihniti, dupa ce cu doar putin timp in urma ati omorat un animal in chinuri groaznice?  

Cazuri concrete exista cu nemiluita. Avem pisici stropite cu benzina carora apoi li se da foc, avem catei batuti in plina strada pana sunt lasati ologi, avem caini tinuti in lant si lasati sa moara de foame si de sete. Chiar saptamana trecuta am citit pe o pagina de facebook despre o situatie groaznica, iar imaginile nici nu aveau nevoie de cuvinte. O familie iubitoare de animale, avea in grija 5 catelusi de aproximativ o luna. Cand au mers sa le duca mancare si apa, scena care li s-a infatisat era demna de filme horror. 4 dintre ei au fost gasiti sfasiati, despicati de-a dreptul, cu un cutit. Unul dintre ei avea o piatra bagata in burta, un altul avea capul taiat pe jumatate. Doar un singur catel a a fost salvat, taieturile prin care i se vedea un organ intern au fost reparate si acum este ok. Imi pare rau pentru detalii, dar aceasta este realitatea. Una dureroasa de altfel.

Sa va mai spun si despre Axel, ciobanescul german de 1 an si ceva care urma sa moara cu capul taiat de un topor manuit de cel ce pretindea a-i fi stapan?  Si asta doar pentru ca era bolnav de demodecie. Axel este unul dintre cei norocosi pentru ca a fost salvat. Acum e bine, e sanatos si are o familie adevarata.  Ca el mai sunt multi altii, dar nu au acest noroc.

Asadar, voi acestia care comiteti astfel de fapte... nici nu stiu ce ar trebui sa simt pentru voi. Ar trebui oare sa va urasc sau sa va compatimesc pentru ca nu stiti ce inseamna bunatatea si iubirea unui animal?

Nu ma intereseaza problemele voastre, nu ma intreseaza ca asta e o chestie care pleaca de la bibilica si ca ati avut parte de abuz sau mai stiu eu ce. Nu ma intereseaza ca asa ati vazut in copilarie la parinti.  Indiferent de cum ar fi, NU AVETI DREPTUL sa faceti rau.

Va simtiti cumva mai puternici sau vreti sa dovediti ceva? Imi pare rau, dar nu aveti nici un motiv real pentru  a face rau unei fiinte care nu se poate apara. Daca tineti mortis sa aratati cat de tari si de smecheri sunteti, incercati-va puterile cu cineva pe masura voastra.

V-ar placea daca cineva v-ar scalpa sau v-ar taia burta lasandu-va cu matele pe afara? Nu cred. Atunci, DE CE?

As putea sa va spun ca sunteti niste nenorociti, idioti, niste dobitoci patetici, dar nu am sa o fac pentru ca asta o stiti si voi in adancul sufletului. Eu sper ca pe undeva mai aveti o ramasita din acest suflet. Sper intr-o lume mai buna, unde cruzimea nu va mai exista. Priviti-i in ochi si poate asa va veti gasi sufletul. Cruzimea nu este un lucru bun. Iubeste aceste fiinte si ai sa vezi ca iubirea ti se va intoarce inzecit. 

Imaginile sunt preluate de pe pagina de facebook a Asociatiei Be Human din Vatra Dornei. Puteti arunca un ochi  pe acolo pentru ca au nevoie de ajutor. 

De ce am scris aceste randuri? Pentru ca am simtit nevoia si te rog sa iei aminte la ele. 

Read More

De prin tara: Sibiel - Muntii Cindrel

Hello, hello! :)
Am facut o pauza de blog si nu numai, dar acum e cazul ca revin la realitate. :)

De trei saptamani tot aman postarea asta. Mai exact, este vorba despre un weekend petrecut intr-o zona frumoasa si am multe fotografii pe care as vrea sa le impart cu voi. Nu este prima oara cand ajung acolo, dar este prima cand plecam in "vizita". Asadar, va invit intr-o incursiune in natura. Sper sa va placa. :)

 A plouat si bineinteles ca nu puteam sa ratez curcubeul 

 Apus de Sibiel

Plecaram in drumetie ( cu masina :D ) 

Am stat numai cu capul pe geam ca un catel cu urechile in vant. :D ( Si aparatul foto in mana )

 Tabara de pregatire militara Crint  

Puricosii erau de-ai casei, pardon, de-ai taberei :). Mamica era si ea in zona. 

 Tot mai sus  

 Bastinas cu coada in vant :)

  Si acum, poftiti la peisaje si un cer superb

     O gaza surprinsa in zbor. Paparazii astia!

Complexul Crint

Tabara de sculptura Poiana Soarelui ( Santa Salistei )

      Nori negrii se astern in cale

Oprire pentru murele de pe marginea drumului

Am revenit la baza

 Sarpele casei. Am fost suficient de curajoasa cat sa-i fac poze de aproape. Data viitoare (care totusi sper sa nu existe), promit sa nu mai repet experimentul

Acelasi cer, alti nori. 

 Gata, plecam :(  Lasam in urma multitudinea de muscate

Pentru asemenea nori nu regret poaia

Undeva e soare

Unii sofeaza, altii fac poze. Nope,  nu ma simt! :D Nu de alta, dar tin la viata mea si a celorlalti panticipanti la trafic. :D

 

 Valea Oltului

Mai erau multe de vazut in zona, dar poate data viitoare... 

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.:)

Read More