Books, Beauty & Stuff

26 martie, 2015

Luminile Sudului de Danielle Steel

Titlu oficial: Southern Lightss (2009)
Gen: Contemporary romance
Aparitie: 2011
Pagini: 310
Editura: Litera
Traducere: Aurelia Ulici

Luke Quentin avea pana acum patru capete de acuzare, viol si crima. Daca presupunerile erau corecte, numarul femeilor ucise era de dousprezece si mai existau sapte ale caror trupuri nu fusesera inca gasite.
Alexa Hamilton era asistenta personala a procurorului general. Luke Quentin reprezenta un caz important, iar treaba ei era sa dovedeasca vinovatia acestuia alaturi de Jack, anchetatorul sef. Dovezile care il legau de victime nu intarzie sa apara, cazul fiind solid.

Se sperie cand fiica ei incepe sa primeasca scrisori de amenintare anonime, banuiala indreptandu-se catre Quentin. A vazut in privirea lui ca era in stare de orice. Astfel, Savannah este trimisa sa locuiasca in Sud cu tatal ei.
Alexa a locuit si ea in Sud alaturi de Tom pana cand acesta a inselat-o si a parasit-o pentru fosta sotie. Inca il mai ura cu toate ca nu s-au mai vazut de zece ani si nu a reusit sa treaca peste dezamagirea cauzata de el. Il dispretuia pentru ca s-a lasat manipulat, pentru cat de slab era.

Cu ocazia asta Savannah avea sa isi cunoasca tatal cu adevarat. Treptat ea se indragosteste de Sud, de oameni si viata de acolo, complet diferita de New York. Aici avea o sora mai mica, Daisy, fiica tatalui ei cu Luisa si cu care se place inca din prima clipa. Fratii vitregi mai mari sunt si ei incantati sa o revada.
Isi cunoaste bunica, care in trecut a fost de partea Luisei fiind direct implicata in despartirea de Alexa. Doar ca acum roata se intoarce cu regrete, Savannah fiind un copil minunt, dispusa sa o iubeasca in ciuda trecutului.
Singurul personaj negativ ramane Luisa care isi prezinta aversiunea pe fata cu crize de nervi si jigniri. Dar in sfarsit, Tom are curajul de a i se opune, pentru prima oara in toti acesti ani. Acum intentiona sa faca tot ce putea pentru Savannah.  Stia ca platea pentru raul facut, viata alaturi de Louisa fiind ceea ce merita. 

In aglomeratul New York, Alexa isi continua cazul, pedeapsa primita de Quentin fiind mai are decat restul vietii lui. Intr-una din vizitele pe care i le face fiicei sale in aceasta perioada, Tom isi impartaseste cu ea regretele, dar si dragostea inca prezenta.  Este un barbat trist, care nu divorta de Louisa pentru simplul motiv ca nu dorea sa mai treaca printr-un divort. Dar ce se va intampla pana la urma nu va spun. 

Nota personala: Luminile Sudului ar fi putut fi mult mai atractiva sub mana unui autor  dispus sa creeze mai multa actiune. Stagneaza prea mult si nu este diversificata din punct de vedere suspans, iar detaliile marunte…  sunt mult prea detaliate. Clar nu recomand aceasta carte cuiva care nu sta bine cu nervii. Numai ca nu ni se povesteste in mod exact ce si cat si cum face fiecare personaj la toaleta. Stiu ca asa scrie Danielle Steel, dar aici parca a exagerat. 
Avand un criminal periculos in scena, nu putea fi dificila inserarea unei complicatii si totusi noi avem parte de ciu-ciu. Ba nu! Avem totusi ceva - replici tampite - in genul "Mi-ai lipsit prea mult, spuse ea....  Esti singurul meu copil." Si daca totusi nu era singurul ei copil, asta insemna ca nu i-ar fi lipsit la fel de mult???

Cand ma gandesc la Alexa ma gandesc la o persoana frustrata la limita.  Prea s-a batut apa in piua cu suferinta ei, isi plange de mila singura, isi amplifica sentimentele de ura... mult prea mult negativism. Ma asteptam sa gasesc un personaj mai calculat, mai sigur pe el, totusi, actiunea se petrece cu 10 ani mai tarziu. Nu spun ca trebuia sa-l ierte si sa-l pupe, ca nu merita, dar ca si cititor trebuia sa simt ca aceea femeie este acum mai cerebrala. Si in nici un caz, ca si mama nu ar trebui sa-i spuna copilului sau, Savannah  in speta, ca tatal ei a primit ce merita. Sau sa-i spuna ca il uraste, ca nu e capabil de nimic si ca ea nu poate sa-si revina. O fi vorba de fictiune, dar pe mine tot m-a enervat.  

Sa mai zic si de Tom? Alt dobitoc care isi plange de mila. Un barbat slab, fara vointa, fara valoare, care chiar isi merita soarta. Dupa mine, singurul personaj intreg la cap este Savannah. 

In concluzie, mi-a placut ideea de baza, pacat ca a fost prost compusa. Sunt carti care ma enerveaza in sens pozitiv, iar altele ca aceasta care ma scot de-a dreptul din pepeni. Nota cred ca este un pic cam mare (i-as fi dat un 4), dar macar m-a bucurat finalul. 

Nota: 5 / 10   

Iar acum va invit sa le faceti o vizita si celorlalte doua fete care astazi au scris fiecare despre cate o carte: Alina si Gabi


25 martie, 2015

Review - Unt de corp intens hidratant cu unt de cacao Avon

Pentru pielea extrem de uscata. Imbogatit cu unt de cacao si vitaminaE, untul pentru corp hidrateaza intensiv pielea, ajutand la netezirea acesteia si oferind o stralucire sanatoasa. 

Are consistenta destul de groasa, cremoasa. Se intinde cam greu si tot cam la fel de greu este si absorbit. Pe deasupra, mai lasa si pelicula aceea enervanta. De la cremuire de cu seara, dimineata la dus inca se mai simte si nu se duce usor doar cu apa ci trebuie insistat. Tare enervant! Nu imi amintesc sa fi folosit vreodata un alt produs care sa se lase asa greu indepartant. 

Si totusi, ce face pentru pielea foarte uscata? Pai face bine. Chiar foarte bine. Catifeleaza si hidrateaza bine de tot, iar eu exact asta caut. Mai ales in perioada rece. 

Cat despre miros, la inceput mi s-a parut destul de placut, se simtea bineinteles si delicioasa aroma de cacao ciocolatoasa pentru care mi-a si facut cu ochiul in catalog. Acum cand am consumat mai mult de jumatate, nu imi mai place atat de mult, mi se pare putin artificial. Si oricum, inca de la inceput, o data aplicat, pe piele se pierde destul de rapid aroma de cacao, dar persista totusi ceva dulceag.  

Ambalajul este gen cutie, absolut clasic. Sa nu radeti, dar imi place in mod special eticheta. :D Gramajul este de 200 ml, iar pretul de aproximativ 11 lei.

In concluzie, are si bune si rele. Am bifat inca un produs pentru corp care pastreaza pielea o perioada rezonabila fara sa stranga chiar si cu doua dusuri pe zi (bineinteles aplicat dupa fiecare dus), dar de recumparat nu stiu ce sa zic. Nu imi place deloc, deloc ca lasa urma aceea grasa. 

12 martie, 2015

Placeri vinovate de Elizabeth Hoyt

Titlu oficial: Notorious Pleasures (2011)
Gen: Historical romance
Aparitie: 2014
Pagini: 297
Editura: Alma / Litera
Traducere: Dana Purgaru 
Seria: Maiden Lane - Wicked Intentions ( Dorinte ascunse ), Notorius Pleasures ( Placeri vinovate ), Scandalous Desires ( O pasiune imposibila ), Thief of Shadows ( Fantoma din St. Giles ), Lord of Darknes ( Lordul intunericului ), Duke of Midnight ( Ducele noptii ), Darling Beast ( Dragul meu necunoscut ), Dearest Rogue

Londra, Anglia
octombrie 1737
“Fiica unui duce invata de timpuriu eticheta corecta pentru aproape orice…. reflecta cu ironie Lady Hero Batten, mai putin cum sa se poarte in prezenta unui gentleman care se imperechea cu vigoare cu o doamna maritata – dar nu el.” O situatie  stanjenitoare, mai ales ca stia cine este femeia cu rochia ridicata peste fata, Lady Pimbroke, care acum era cautata de sot si acesta urma sa intre in biblioteca in doar cateva momente.  In ciuda strainului cu ochi frumosi si de-a dreptul enervant, Hero o ajuta pe Lady Pimbroke cand sotul ei apare evident nervos si banuitor, iar in acest timp ticalosul era ascuns sub canapea.

In aceea seara Hero trebuia sa fie calma si sa arate bine pentru ca urma sa se anunte logodna aranjata cu marchizul de Mandeville. Asta pana cand ii cunoaste fratele, Lord Griffin Reading, nerusinatul ironic din biblioteca, care acum o invita la dans. Pentru Griffin ea era “Lady Perfectiune – o doamna perfecta pentru fratele lui perfect” si cu toate ca nu era o femeie frumoasa, avea ceva special. Hero auzise cateva susoteli despre el si in nici un caz nu putea fi numit un gentleman. Cei doi frati se urau si asta pentru ca Griffin a sedus-o pe prima sotie a lui Mandeville.

Hero era patroana caminului pentru orfani din St. Gilles, cea mai rau famata zona din Londra. Obisnuia sa faca vizite si astepta cu nerabdare sa mute copii in noua casa pe care o planuisera. Nu scapa nici aici de Griffin pentru ca acesta fusese uimit sa o vada in aceea zona. Acesta ghiceste corect ca nici fratele ei, nici Mandeville nu aveau cunostinta de incursiunile  ei la orfelinat, mai mult ca sigur i s-ar fi interzis. Ii propune asadar o intelegere, sa il lase sa o insoteasca la fiecare vizita acolo si nu o va da de gol, lucru pe care este nevoita sa il accepte.
Constructia noului orfelinat nu mergea deloc bine, arhitectul angajat  disparuse cu materialele comandate, iar locul era pustiu. Intrucat finatele ei erau limitate pentru moment, ajutorul vine din partea lui Griffin care o recomanda unul prieten arhitect, ba chiar se si ofera sa ii imprumute bani.

Hero descopera in scurt timp ca Griffin este un barbat inteligent si ca este atrasa de el intr-un mod necuvincios. Banii erau specialitatea lui, dar felul cum ii facea contravenea bunelor moravuri, el fiind “specialistul din St. Gils in fabricarea ginului”.  Fratele ei lupta pentru  eradicarea producatorilor de gin, intrucat ginul distrugea vieti si omora oameni, dar ar fi aflat, cu siguranta l-ar fi adus in fata magistratilor. Hero este socata sa afle cu ce se ocupa  si incearca sa-l convinga sa renunte. Dar Griffin nu putea face asta intrucat ginul salvase averea familiei. Tatal lor facuse investii proaste, iar dupa moartea lui, Mandeville cheltuise in prima saptamana putinul pe care il mai aveau. Distileria a fost atunci singura varianta, iar acum nu putea sa renunte pana nu era stabil financiar. Sora mai mica urma sa-si faca debutul in societate, iar asta insemna multi bani. Mandeville nu se interesase niciodata de situatia financiara a familiei si nu a stiut niciodata ca omul pe care il uraste a facut atat de multe familie si chiar si pentru bunastarea lui.

Acum, principala problema a lui Griffin era Vicarul care ii ameninta afacerea pentru a deveni principalul producator de gin. Oamenii Vicarului ar fi facut orice pentru a-l scoate de pe piata, chiar si sa-i tortureze angajatii si sa dea foc distileriei. Era un om periculos, disensiunile dintre ei venind din sfera personala. Cine este Vicarul? Va ajunge aprincipalul producator de gin din St. Gilles? Ce se va intampla cu distileria lui Griffin? Se va casatori Hero cu Mandeville?

Nota personala: Intalnirea neobisnuita face ca inceputul sa fie promitator. M-a amuzat teribil  descrierea situatiei, de fapt intreaga poveste este presarata cu astfel de momente, menite sa aduca zambetul pe chipul cititorului.  Si nu doar, pentru ca avem un usor mister, romantism, actiune diversificata si interesanta, iar pasiunea se regaseste din plin. Are autoarea un stil de a introduce scene intime fara ca acestea sa fie deranjante. O adevara placere citirea acestei carti. 

Griffin a fost personajul meu favorit pentru ca el este cel care a facut acel prim pas, in timp ce Hero s-a lasat asteptata. In ciuda apaririei de dur, a fost conturat ca un barbat pasional, hotarat, atasat de familie.
M-a deranjat putin idea ca Hero era logodita, dar avea relatii intime cu un alt barbat si totusi trebuie sa recunosc ca asta a fost una din partile picate.  Apropo de picant, nu pot sa nu-mi amintesc scena din trasura, dar si cea dintr-una din camerele cand erau prezenti la acel bal. 
Mandeville este un personaj sters si nu m-a atras cu nimic. Nu am pomenit mare lucru despre el, dar in carte se regaseste cu o poveste mai speciala. Despre celelalte personaje secundare numai de bine. Fiecare caracter in parte s-a integrat de minune.  

Actiunea se petrece in vremea cand barbatii purtau peruci albe si carliontate , iar femeile rochii pompoase cu crinoline largi. Mi-ar fi placut sa regasesc in carte si cateva descrieri din acestea, stilul baroc - rococo fiind unul impresionant, pentru mine ce putin. :) 

Nota: 9.7 / 10


Fiind joi, gasiti si pe blogul Gabrielei o postare dedicate unei carti: Cel care ma asteapta


Subscribe Via Email
Un produs Blogger.