Cercul fermecat de Sue Francis

Titlu engleza: Magic Circle ( 1986 )

Gen: Romantic suspence
Aparitie: 1994

Pagini: 210

Editura: Coni

Traducere: Cornel Romosan

Chiar din primele momente cand a privit spre strainul ce dormea  pe canapeaua din salon cu motanul Merlin alaturi, Zoe Piper a avut o senzatie stranie, care si cum l-ar cunoaste. O amintire cu ea stand pe coama dealului, imbatata de mireasma florilor de liliac si insotita de sunetul unei melodii cantata la pian, se risipeste pana sa o desluseasca mai bine.

Ethan Quinn se afla aici in calitate de executor testamentar al lui Hiram Seymour, fratele bunicii. Mostenise de la acesta casa si biblioteca, iar acum avea nevoie de ajutorul ei pentru evaluarea Fondul Seymour, care nu cuprindea doar o colectie de carti rare ci si vechi corespondente si insemnari.

Fondul Seymour era celebru in toata lumea, iar pentru Zoe era sansa vietii ei. Daca accepta, ar fi trebuit sa mearga in East Hampton si ca o coincidenta mai primise o invitatie de la matusa Cora. In timp ce aceasta inchiriase proprietatea Gull Cottage pentru filmariile serialului „Copiii pasiunii”, Zoe ar fi trebuit sa se ocupe de papagalul proprietarul. Dar cine l-a cunoscut pe Boris o data, nu avea dorinta de a-l vedea si a doua oara..

La plecare Ethan o numeste „Vangie”, dar nu isi da seama, insa rasul ei i s-a parut familiar si s-a intrebat daca nu cumva s-au mai intalnit cu ani in urma.

Ethan ajunsese la ea fiind recomandata de Cosmo DiSantis. Acesta a vazut in ea aceea vocatie nativa prin care in prezent ajunsese un bun astrolog. Acum, la Gull Cotage era si el prezent, iar pentru a veni in ajutorul scenei ce urma sa se filmeze a doua zi, organizeaza o sedinta de hipnotism,  Zoe fiind cea hipnotizata. Atmosfera era de partea lor, furtuna provocand o pana de curent.

Lasandu-se pe mana lui DiSantis, Zoe ajunge intr-un loc frumos, iar cu fiecare pas mai lasa in urma cate un an, pana la copilarie. Apoi decorul se schimba, se afla pe un pationar printre alti oameni imbracati dupa alta moda, la fel ca si ea. 

Un barbat care semana uimitor de bine cu Ethan se bucura la vederea ei. Se lasa in voia lui chiar daca nu era Vangie asa cum ii spunea el. Mai exact Evangeline Bliss, viitoarea lui sotie  pe care o iubea enorm. Zoe era convinsa ca acesta era barbatul pe care l-a  cautat toata viata, cealalta jumatate a ei. Entuziasmata se aventureaza mai departe de gheata. Femeia patina indepartandu-se, incearca sa se opreasca cand aude strigatele de avertisment ale logodnicului ei, dar era prea tarziu. Se dezechilibra si cazu,  gheata se sparse, iar apa rece o inghiti.

In camera de la Gull Cotage, Cosmo incerca zadarnic sa o scoata din transa, speriat de schimbarea atitutidinii ei. Era palida si parea paralizata de groaza. Cu greu isi revine, iar atunci cand o face Ethan se afla langa ea. Ii vorbeste despre senzatia de familiaritate pe care a avut-o cand l-a vazut prima oara, melodia ce a auzit-o cantata la pian si despre ceea ce a trait cat a fost in transa. Oare traise un moment dintr-o viata anterioara? Era Ethan e marea ei dragoste? Cine era Evangeline? Avea vreo legatura cu frica ei de apa? Ei bine avea de gand sa afle chiar daca Ethan se arata sceptic si neincrezator. 

Incepand inventarierea Fondului Seymour, Zoe va descoperi indicii ce o vor aduce mai aproape de aflarea acestor fapte. O cutiuta muzicala cu Nocturna de Chopin si inscriptia „Pentru T.S. Dragostea mea, inima mea, viata mea. E.B. Craciun 1907”. Un  mormant langa care fusese sadit liliac, corespondenta cu un celebru savant german,  o carte numita „Lumea spiritelor”  si un jurnal intim.  Ce legatura aveau oare toate acestea?

 Nota personala: Neasteptat de draguta aceasta carte. A fost interesanta toata cautarea asta privind misterul personajului Evangeline si a iubitului ei. Relatia Zoe – Ethan a fost frumoasa, dar am fost mult mai curioasa in privinta cuplului din trecut. M-am tot intrebat ce s-a intamplat cu Vangie, a murit atunci cand a cazut in apa, acela chiar a fost finalul  unei frumoase iubiri? Suspansul s-a pastrat pana la final si in ciuda paginilor putine am avut ce citi fara a ma plictisi. Actiunea e rapida, usurica, nu se insista prea mult pe o scena.  

Nu reuseam sa inteleg de ce Ethan nu se arata interesant de ceea ce descoperea Zoe si m-am bucurat sa aflu ca nu a fost ceva voit. Mi-au placut ideea buchetelor de flori si gandurile fiecaruia despre asta. Mi-a placut decizia lui Ethan de a se lasa chiar si hipnotizat si mi-a mai placut papagalul Boris. Rolul lui a fost strict de amuzament si nu se poate sa nu fure cititorului un zambet. E tupeist, dar si inteligent.  Mi l-am imaginat foarte colorat si vesnic pus pe carcoteala. 

 Nota: 8 / 10

PS: De astazi voi incerca sa va povestesc cate ceva despre fiecare carte citita. Colaborarea de joi ramane bineinteles la fel ca pana acum. By, by! J