Dragoste si onoare de Barbara Benedict

Titlu oficial: Love and Honor ( 1994 )

Gen: Historical romance

Aparitie: 1995

Pagini: 269

Editura: Miron

Traducere: Iulia Ivanciuc

Lady Sarah, contesa de Fairbright  se gandea ca in toata Londra aia mare trebuia sa existe cineva care sa aiba nevoie de priceperea ei.  Vreun suflet singuratic care nu si-a gasit inca perechea. Dar cine? Si brusc ii vine ideea, Honor Drummond, care acum era surghiunita la o manastire din Scotia. Isi amintea de scandalul provocat inainte de asta, dar acum exilul ei avea sa se sfarseasca.

Geoffrey Stone, conte de Lennox este surprins cand aude pe ascuns discutia dintre cele doua verisoare ale sale, Hermione si Iris. Faptul ca Miss Drummond revenea in oras i-a readus furia. Isi amintea perfect situatia in care aceasta l-a lasat fara nici macar o multumire. Atunci cand a iesit din casa si cu lacrimi in ochi si l-a rugat sa goneasca pana la cea mai apropiata statie de trasuri, s-a simtit ca un adevarat cavaler, iar asta l-a facut fericit. Pana cand generalul Drummond l-a strigat, iar alaturi de el se afla barbatul de care fugise ea. In timp ce Geoff incerca sa se scuze, Honor pleca lasand totul asupra lui. 

Verisoarele spuneau ca s-a schimbat, dar el stia ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba. A jucat jocuri de noroc, a pariat, a partipat la curse, a furat un faeton si existau chiar si vorbe despre un duel. Cum ar putea el sa creada ca persoana care le-a facut pe toate astea s-a cumintit?

Iar cele doua verisoarele vorbeau pana si de casatorie pana la finalul anului. Sigure pe ceea ce stiau, fac un pariu cu Geoff. Invitatii la dans pentru ele din partea a doi prieteni, iar castigul lui era colierul Pithnevel Pearls. Mai tarziu Geoff ajunge sa incheie un alt pariu cu Fortesque pe care nu il placea sub nici o forma. Aceasi miza, casatoria lui Honor, doar ca de data aceasta Geoff ar fi putut pierde iubitii lui cai. Si nimeni nu i-a spus de ceea ce se stia sigur,  acum Honor era deja logodita.

Este si mai surprins atunci cand unchiul sau, Pithnevel, ii “ofera” un post la Ministerul de Razboi. Nu era vorba de vreun  post la Viena cum visa Geoff, ci trebuia sa o supravegheze chiar pe Honor. 

Hunor isi dorea ca tatal ei sa ii fie apropiat, sa o iubeasca.  A facut atatea prostii doar pentru a-i atrage atentia, dar generalul Drumond nu stia altceva in afara de munca.  Acum a avut de ales intre a reveni la Londra si a se casatori cu un barbat ales de el sau sa ramana in Scotia inca cinci ani. Casatoria i s-a parut un dar ceresc, asta pana si-a cunoscut viitorul sot. August von Studhoff era insuportabil iar ea era obligata sa traiasca alaturi de el toata viata. Tot ce simtea pentru el era scarba. Studhoff o obliga sa nu zambeasca, sa poarte haine in culori sterse, fara bijuteri,  obligatoriu cu manusi si peruca chiar daca aceasta nu se mai purta, iar sarutul lui era “un asalt balos”.  

Geoff isi ia in serios sarcina de paznic pentru Honor, daca vroia sa-si pastreze caii, baronul trebuia indepartat. Si in plus, a vazut cum a fost umilita de acesta in public doar pentru ca nu avea manusile pe maini.  Pe de o parte, Honor se gandea ca ar putea sa isi convinga tatal ca acesta nu era cel mai potrivit ca sot pentru ea. Ar putea chiar sa il prezinte pe Geoff ca alternativa. Dar ce nu stia ea, e ca aceasta casatorie era dorita de tatal ei pentru ca erau faliti si plini de datori. Generalul stia ca aceasta era singura lor solutie, dar nu putea sa nu se intrebe de ce Studhoff a ales-o tocmai pe ea. 

Fortesque era platit de cineva pentru a o aduce pe Honor in cartea lui de pariuri  si insista foarte mult sa o convinga. Un accident are loc cu trasura lui Geoff, dar pe care atunci o conducea Honor. Se pare totusi ca nu era chiar un accident, dar nu se putea spune cu siguranta  daca osia fusese sau nu taiata. Dorea cineva sa faca rau unuia dintre ei? Va ajunge Hunor casatorita cu Studhoff? De ce a ales-o acesta pentru a-i fi sotie? 

Nota personala: Dragoste si onoare este scrisa intr-un stil simplut. Este o poveste simpatica, dar pe mine nu a reusit sa ma tina in priza.  In mare suna chiar bine, dar e searbada rau pe alocuri. 

Geoff, in prima parte mi-a dat impresia de dobitoc lenes, lucru care nu e deloc potrivit cu personajul lui. S-a redresat inspre final, dar l-am indragit de abia in ultimul capitol. Rolul lui de pion a fost bine plasat, ducand la descoperirea unui tradator. Cine este acesta nu va spun. 

Cu Hunor am simpatizat inca de la bun inceput, poate pentru ca au fost destule scene cand personajul ei a avut parte de umilinte. Din reputatia pe care si-o facuse mi-am imaginat-o cu totul altfel, mai puternica si mai infipta, cand ea de fapt este spasita, dornica de iubire si destul de timida.

In descrierea de pe coperta, Honor este prezentata ca barbat si doar la final se foloseste termenul feminin. :)))) Greseala, greseala, dar pana si mie mi se pare un nume mai potrivit pentru un barbat. Mi-a fost peste mana sa-l citesc in aceasta forma si mereu ma gandeam la ""Humor"". 

Pentru Lady Sarah acesta a fost un sezon distractiv si toate au pornit de la placerile ei de petitoare. Iar pentru mine este inca o carte bifata ca citita. Nu imi pare rau ca mi-a trecut prin mana, dar nici nu o pot recomanda. 

Nota: 7 / 10